There is no such thing as the right way.
Aș fi vrut să știu asta încă din copilărie, dar am descoperit-o abia mai târziu în viață. Am parcurs drumul cu un singur gând clar: vreau să dau înapoi. Să contribui. Cumva.
Salutare, sunt Marius-Gabriel Rusu—înainte de orice, un om cu energia și sociabilitatea unui golden retriever. Sunt un iubitor de frumos, colecționar de hobby-uri și mici lucruri care îmi aduc bucurie și utilitate în viață. De peste 14 ani, caut dezvoltarea personală. Sunt iubit, viitor soț, profesionist cu peste 7 ani de experiență în testarea software și coach în relații*.
Îți promit că voi reveni puțin mai târziu la acel asterisc.
Probabil am creat puțină confuzie într-un singur paragraf. Chiar asta speram. Vreau să îți muți atenția de la mine și să te gândești la tine, la persoana și personalitatea ta. Faptul că ai ajuns aici îmi spune că, cel puțin, te gândești la schimbare. Dar înainte de acest moment important al vieții tale, ai adunat nenumărate experiențe—zâmbete cu prieteni, amici, parteneri, părinți; toate jocurile prin care ai trecut până acum: jocul de-a școala, jocurile cu diferite hobby-uri, activități de zi, activități de noapte. Dacă ai imagina lista, ar fi ca un papirus lung și aparent interminabil. Știi care e partea frumoasă? Sunt sigur că vei avea încă pe atâtea experiențe de acum înainte. Zoom out.
Ceea ce te-am încurajat să îți imaginezi este valabil pentru oricine. Chiar și pentru mine—poate sunt doar un alt individ pe internet care spune că vrea să ajute.
Câți oameni, atâtea personalități. — un lucru pe care îl spun de cel puțin 8 ani
Nu am menționat în mod întâmplător toate acele mici elemente de mai sus: om înainte de orice, colecționar, schimbare.
De când mă știu (și mi-au confirmat-o părinții), am fost atent la oameni: la comportamentul lor, la ce spun—și ce nu spun—la cum reacționează în mediul în care se află. În clasa a 10-a, am învățat la psihologie că acestea sunt indicii ale unui temperament flegmatic, care vine din zona introvertită a personalității. În plus, am concluzionat că temperamentul meu secundar este melancolic. Ceva nu mi-a plăcut la această informație. Nu îmi plăcea ideea de a fi introvertit, deoarece vedeam alții care păreau extrovertiți și duceau, aparent, o viață mai bună. Erau în centrul atenției, păreau că se distrează etc.
Cu aceste informații și idealul de a contribui cât mai mult la societate (da, ideea exista încă de atunci, chiar dacă nu era verbalizată), am decis să lucrez intens pentru a prelua cât mai multe din caracteristicile unui extrovert. Mi-am setat provocarea de a privi oamenii în ochi oriunde mă întâlneam cu ei (îți dai seama cât de complicat era pentru mine inițial, trăind într-o societate, nu?). Am continuat cu voluntariat în liceu și facultate, unde am învățat enorm de multe, am depășit frica de a da un simplu telefon, iar această scurtă poveste este doar un fragment mic din istoria mea.
Pot părea lucruri insignifiante, nu-i așa?
Permite-mi să îți mai povestesc un aspect din viața mea. Am fost într-o relație de 7 ani, 4 luni și 2 zile. Poate cu 4 ani mai mult decât era necesar, fiindcă am început această relație la 18 ani; am crescut amândoi și ne-am îndepărtat treptat ca valori și obiective în viață. Dar nu regret absolut nimic. Fără această experiență, nu aș fi putut învăța cum să ofer un mediu care să alimenteze un atașament sigur, cum să mă cert în mod sănătos, cum să setez obiective cu partenera, cum să am grijă de un copil blănos și, cel mai important, cum să închei o relație în mod sănătos (asta e o poveste pentru viitor și cu acordul ei), continuând într-o nouă relație de prietenie. Suntem și astăzi foarte apropiați și presimt că vom rămâne așa mult timp.
Un pic șocant? Din experiența mea, astfel de lucruri nu se întâmplă prea des în jur, dar cu siguranță este posibil.
Nu ar fi o pagină despre mine dacă nu aș vorbi și despre zona profesională. După cum spuneam, am peste 7 ani de experiență în testarea software. Inițial, mi-am dorit să merg pe dezvoltarea software, având o înclinație puternică spre informatică în liceu și programare, în general. Dar, printr-un accident, am ajuns la o prezentare a unei cunoștințe din cămin pentru un internship în testare. Nu aveam habar ce însemna asta, dar m-a încurajat (îi țin minte și acum zâmbetul) să aplic. Așa am descoperit pasiunea mea pentru testare, iar pe măsură ce a trecut timpul, am realizat că nu a fost o alegere întâmplătoare.
Pentru mine, a însemnat să contribui către cineva pentru care produsul testat era important și mi-a oferit oportunități bogate de colaborare cu diverse departamente implicate în crearea unui produs. Nu voi picta această imagine în culori roz. Câți oameni, atâtea personalități și, prin urmare, multe tipuri de interacțiuni. Într-un mediu profesional, acestea se nuanțează diferit față de cele cu amici, prieteni, partener. Prin intermediul lor, mi-am dezvoltat capacitatea de negociere (a timpului, a volumului de muncă, a responsabilităților), de interacțiune formală și, în domeniul meu, perspectiva critică și căutarea informațiilor esențiale.
În această perioadă, am descoperit prin Cristina și formarea lui Andrei metodologia Change Strategy. Nici nu mi-era clar ce înseamnă coaching, dar observând curricula, mi-am stabilit un obiectiv clar (lucru pe care l-am spus și în timpul cursului): sunt aici pentru dezvoltarea personală, înainte de orice, pentru a putea oferi ceva înapoi oamenilor din jurul meu și, ulterior, a profesa. Mare mi-a fost surpriza când am realizat cât de mult primesc (energie, motivație, bucurie, cunoștințe și experiențe noi) dintr-o sesiune de Change Strategy. Pe lângă un boost imens de dezvoltare personală, am realizat că aceasta va fi o direcție importantă în viața mea.
Două paragrafe sunt cu siguranță prea puține pentru a îngloba tot ce am trăit în viața profesională, dar m-au adus treptat către cine și ce sunt acum.
Acum, să revin la asteriscul de mai devreme. Sunt un om de cuvânt și mă mândresc cu abilitatea de a menține firul roșu al poveștii.
Dacă nu ai observat, zonele vieții mele pe care le-am abordat aici pornesc de la sine, trec către oamenii din jur și se încheie cu palierul profesional. Când vorbesc despre relații, o fac într-un mod general, non-discriminatoriu. Am o relație cu sinele, care este adesea cea mai importantă; am relații cu părinții, cunoștințele, prietenii și oamenii cu care interacționez la muncă. Prefer să separ relațiile externe în două—prieteniile și cele profesionale—pentru că am observat că noi, ca oameni, ne asumăm două persona diferite în aceste contexte.
Astfel, îmbinarea celor trei aspecte relaționale duce către o abordare holistică, un concept foarte drag mie.
Educația mea formală până în prezent include:
Ei bine, acum că ai aflat câte ceva despre mine, sunt curios să te cunosc și pe tine. Sunt sigur că ai și mai multe întrebări despre celelalte hobby-uri ale mele, despre cine sunt, cum sunt. Fiecare persoană are o poveste unică și fascinantă, iar eu sunt întotdeauna dornic să cunosc. Te invit să ne conectăm și pe Instagram. Începe cu un simplu “salutare” sau pune-mi direct întrebarea prin care ai vrea să mă cunoști mai bine. Cine știe ce conexiuni interesante putem crea?