Lupta dintre certitudine si incertitudine este una cu care ne zbatem zilnic. No ifs or buts. E doar o realitate.

Daca nu stiai, una din meseriile mele de vreo 7 ani este de testare a aplicatiilor software. Testez mult mai multe in viata personala, dar nu primesc o remuneratie monetara pe baza asta. Lucrurile au devenit, in 7 ani, usor repetitive, plictisitoare, monotone. Cumva, totusi, inainte sa imi incep perioada sabatica mi-am redescoperit iubirea pentru domeniul asta. Asa ca m-am inscris la un curs despre care auzisem acum ceva ani. Rapid Software Testing Explored, a lui @James Bach, care este una dintre cele mai importante voci in domeniul testarii la momentul actual.

A fost o experienta extraordinara de re-wiring a retelelor neuronale cu ce am invatat pana la momentul respectiv, dar recomand din toata inima oricui. Despre ce vreau sa-ti povestesc aici este ca un lucru discutat in cadrul cursului si care mi-a dat din nou de gandit cu un alt subiect ce o sa ti-l povestesc mai tarziu este imbratisarea incertitudinii (de la inceputul unui proiect, cand vine vorba de testat). Spunea James ca intotdeauna inceputul va fi cu putine lucruri cunoscute despre produs, va fi foarte un teren pietros, dar nu neaparat greu de navigat. Regula de baza atunci este sa imbratisezi necunoscutul privindu-l ca ceva nou despre care poti invata si sa-ti faci un plan de abordare a lucrurilor. Ce poti invata atunci? Domain knowledge? Aduni informatii despre produs, cat este disponibil? Idei posibile de testare? Analiza a riscului? Un mindmap a produsului cunoscut in punctul respectiv? Sunt cateva idei.

Pot povesti mai multe despre experienta asta, daca este cerere, asa ca DM-ul sau comentariul sunt prietenii tai.

Vreau sa-ti mai povestesc despre o experienta personala. Acum ceva luni am luat rolul de asistent de make-up pentru partenera mea. Avea de machiat la un videoclip si cumva am fost gand in gand, eu intreband daca are nevoie de ajutor si ea cerandu-mi ajutorul concomitent. Era prima mea experienta de genul, sa vad cum se filmeaza un videoclip. Parea aproape un haos general. Oamenii aveau un script de ce vor sa spuna prin video, dar vazand bucati filmate era foarte confuzant pentru mine. Cum sa iasa ceva din filmarea unui pahar? 3 secunde de cineva zambind malitios? Un tip batut intr-un beci care se zbate pentru viata sa pe un scaun de lemn? Niste linii de foc facute din benzina de Zippo?

In timp ce scriu ma uit, in premiera, si la rezultatul final si mi se pare extraordinar din secventele acelea mici, aparent, neinsemnate si toate ideile noi care au aparut in timpul partii incipiente a proiectului sa iasa ceva atat de misto si engaging. Ma pusese pe ganduri ideea asta si am facut legatura cu ce ne zicea James la curs. Embrace the uncertainty, but with a strategy in mind. Partea a doua am lasat-o constient nespusa pana in momentul actual.

Acea strategie oferta stabilitate intr-o situatie incerta. Iti poate oferi increderea ca, invatand suficiente lucruri despre ce intreprinzi, vei putea razbi si vei ajunge intr-un punct mai bun, mai calitativ, mai aproape de ce-ti imaginezi tu ca e ideal. Personal, consider ca aceasta mantra poate fi folosita la nesfarsit in orice proiect, orice activitate intreprinzi.

Tu cum vezi lucrurile?